Exodus 22

Legi privind proprietatea

1Dacă un om fură un bou sau o oaie și taie animalul sau îl vinde, să dea cinci boi pentru fiecare bou furat și patru oi pentru fiecare oaie.

2Dacă hoțul este prins spărgând, și el este lovit și moare, cel care l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. 3Dar, dacă primește lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l-a lovit va fi vinovat de moartea sa.

Hoțul prins trebuie să plătească întreaga despăgubire. Dacă nu are ce să dea, să fie vândut și, astfel, să plătească pentru furtul lui.

4Când animalul furat, fie el bou, măgar sau oaie, este găsit viu în mâna hoțului, acesta să plătească dublu.

5Dacă un om își lasă turma să pască pe un teren sau într-o vie, sau dacă își lasă vitele să facă stricăciuni pe terenul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun pe terenul său ori în via sa.

6Dacă izbucnește un foc care cuprinde spinii și arde grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg terenul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.

7Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare, și acestea sunt furate din casa celui din urmă, atunci hoțul, dacă este prins, trebuie să plătească dublu. 8Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să fie adus înaintea lui Dumnezeu, ca să se descopere dacă nu cumva și-a însușit el bunurile semenului său. 9În orice dispută cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una dintre părți spune: ‘Este a mea’, cauza amândurora va fi adusă înaintea lui Dumnezeu. Cel pe care-l va condamna Dumnezeu să plătească dublu semenului său.

10Dacă cineva îi încredințează semenului său un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal pentru a fi supravegheat, și animalul moare, este rănit sau este capturat fără să vadă cineva, 11să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul, va mărturisi că n-a pus mâna pe bunurile semenului său. Stăpânul va accepta jurământul și, astfel, celălalt nu va plăti. 12Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să-i plătească stăpânului despăgubire. 13Dacă a fost sfâșiat de animale sălbatice, să fie adus ca dovadă; nu va plăti despăgubire pentru animalul sfâșiat.

14Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se lovește sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l-a împrumutat va trebui să plătească. 15Dacă stăpânul a fost cu el, nu va trebui să plătească. Dacă animalul a fost închiriat, prețul chiriei va acoperi pierderea.

Legi privind relațiile sociale și respectul față de Dumnezeu

16Dacă un om va ademeni o fecioară care nu este logodită și se va culca cu ea, va trebui să-i plătească zestrea și s-o ia de soție. 17Dacă tatăl ei nu vrea nicidecum să i-o dea de soție, el îi va plăti în argint prețul zestrei unei fecioare.

18Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască.

19Oricine se culcă cu un animal să fie pedepsit cu moartea.

20Cel ce aduce jertfe unui dumnezeu, altuia decât Domnului, să fie dat spre nimicire.
Ebr.: haram​herem; termen care, în contextul relației dintre Israel și Dumnezeu, se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan.


21Să nu-l nedreptățești pe străin și să nu-i faci rău, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului.

22Să nu-i asuprești pe văduvă sau pe orfan. 23Dacă îi tot asuprești, și ei continuă să strige către Mine după ajutor, sigur le voi auzi strigătul. 24Mânia Mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia. Soțiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voștri, orfani.

25Dacă împrumuți argint vreunuia din poporul Meu, săracului de lângă tine, să nu te porți cu el ca un cămătar și să nu-i ceri dobândă. 26Dacă iei haina semenului tău drept garanție, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care își învelește trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt plin de har.

28Să nu-L blasfemiezi pe Dumnezeu și să nu-l blestemi pe conducătorul poporului tău.

29Să nu întârzii să-Mi aduci din plinătatea secerișului tău și din sucul livezii tale. Pe întâiul născut dintre fiii tăi să Mi-l dai Mie. 30Să faci la fel cu boul tău și cu oaia ta: șapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi-l dai Mie.

31Să-Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați carne de animal sălbatic care a fost sfâșiat pe câmp, ci s-o aruncați la câini.

Copyright information for RonNTR